Un gand....o vorba amara, seaca, indiferenta, o secunda aruncata la gunoi. Totul pentru calmarea sufletului, dar oare cum poti alina o durere creand o alta noua, mai intensa? Oare durerile adunate in coama sufletului nu se pot sterge? Raspunsul ti-l dai singura, prin micile diferente de opinii, prin starea pe care o ai atunci cand il vezi..prin picaturile lacrimilor care simti ca iti digera si cel mai mic puls din corp, prin secundele ucigatoare care se scurg mai incet ca de obicei pana la venirea lui...Si totul pentru nimic. In zadar, lacrima, asteptarea, rabdarea. Astept o iluzie a ceea ce a fost iar timpul nu imi este prieten. Ma scurg in fiecare zi ca nicipul din clepsidra, asteptand...asteptand...asteptand..Poate ne meritam unul pe celalalt..
Si nici nu mi-am dat seama cand sufletul mi s-a pierdut......